U - Calendar Porumbei ___________ 2012

TOTI PORUMBEII SUNT AI MEI

calendar porumbei


Ianuarie:



- Deparatizarea intregului efectiv printr-un tratament in apa de baut sau individual prin administrarea pe cioc
- Pentru viermii nematoizi intenstinali: Ascardia, Capilaria si Haeterakis (Avicas sau Antiworm).
- Examenul coproparazitologic pe probe de dejectii prelevate randomizat din circa 8-10 puncte (centru, colturi, cuiburi, odihnitori), circa 100-200 g dejectii.
-Atunci cand ati folosit Avicas nu mai este nevoie de repetarea actiunii, se va repetat doar tratamentul dupa 14 zile de la prima deparazitare, atunci cand s-a folosit Antiworm si apoi din 8 in 8 saptamani, in functie de rezultatul examenului coproparazitologic.
- Repetarea examenului coproparazitologic si evaluarea eficientei, urmat de curatenia adapostului.
-Vitaminizarea cu complexe vitamino-minerale (A &S) de tipul: Aminovital, Energy-coon, Fortalyt, Omniform, Supervit, Vitamix sau Concentrat proteinic, vitaminic, mineral A1-40, A2-35.
-Depistari pentru ectoparaziti de corp, de pana, de adapost si tratamente cu Avicas sau Antiworm si deparazitarea adapostului cu Cyper-vet.


Februarie:
o Vaccinarea contra paramixovirozei folosind vaccin inactivat Columbovac sau vaccin viu Newvac LS&(, Newvac LaSota. Vaccinul pentru porumbei va fi administrat conform instructiunilor de insotire a producatorului. Vaccinul Newvac LS79 si Newvac LaSota pentru pasare adminstrand intr 4-6 doze pui de de gaina/ per porumbel
o Vaccinare contra Salmonelozei - Salmoral - conform instructiunilor
o Vitaminizare cu complexe vitamino-minerale (CPVM) 3-5 zile in furaj sau in apa de baut pentru sustinerea imunitatii.

Martie:
o Inceperea operatiunilor de reproductie si selectie
o Examinarea individuala
o Executarea reformelor
o Formarea familiilor
o Selectionarea elitei si a performerilor
o Verificarea cuiburilor, ouatului, clocitului si ecloziunile
o Bonitarea cuplurilor dupa performantele de reproductie
o Examenul sanitar veterinar al oualelor limpezi, cu pui morti in coaja, a puilor neviabili, cu defecte (hipotrepsici sau cu monstruozitati etc.), a meconiului si primele dejectii pentru evidentierea timpurie a infectiilor cu salmonella, e-coli, pseudomonas, trichomonas sp

Aprilie:
o Inregistrarea ecloziunilor dupa inelele de marcaj in scopul stabilirii exacte a datei de vaccinare contra paramixovirozei a noii generatii de pui (de preferat oculoconjunctival la doua saptamani dupa vaccinarea cu Newvac LS79), cu 4 zile inaite de intarcare.
o vaccinare impotriva difterovariolei a adultilor pentru a permite instalarea protectiei in luna mai cand apar tantarii care sunt vectorul transmitator al virusului. Vaccinarea contra difterovariolei in efectivele cu antecedente se vor vaccina puii la varsta de 4 zile.
o Executarea vaccinarilor de completare a puilor care au implinit varsa de 30 de zile.
o Curatenia, dezinfectiile si dezinsectiile de intretinere, in special in cuiburile cu pui (Galifos, Cyper-vet, A & S International 2000)

Mai-Iunie:

o Inceperea pregatirii si a executarii zborurilor de antrenament la puii la care au trecut 3 saptamani de la vaccinarea contra paramixovirozei si variolei
o Pregatirea pentru concursuri - vitaminizari cu complexe vitamino-minerale energizante.


Iulie-August:
o Actiuni de rutina privind punctajul performantelor si a criteriilor de selectie.
o Actiuni sustinute de dezinsectie contra mustelor si tantarilor prin aspersari in adapost, aplicatii individuale de adaos de dezinsectanti in scaldatorile cu nisip si cenusa.
Septembrie:
o Examene de depistare coproparazitologice pentru viermii nematoizi intestinali, cat si pentru ectoparaziti de adapost, de corp, de pene (Avicas, antiworm, Galifos).
o Examene de depistare prin tampoane faringiene si cloacale a trichomonozei (cazuri clinice sau purtatori) prin examen direct de laborator. Tratamente atat individuale, cat si colective.
Octombrie:
o Vaccinarea de toamna pentru paramixoviroza si de completare la tineretul din anul curent contra variolei
o Vitaminizari pentru intrarea in sezonul rece

Noiembrie -Decembrie:
o Pregatirea pentru iernat
o Examene de depistare
o Intocmirea programului de reproductie, selectie si sanitar-veterninar pentru anul urmator
o Efectuarea vaccinarilor optionale pentru salmoneloza acolo unde este cazul (Salmoral)
OBSERVATII

Pentru a obtine porumbei de calitate in crescatoria ta, trebuie sa devii necrutator cu pasarile care nu intrunensc calitatile rasei din care fac parte. Ca sa faci acest lucru trebuie sa cunosti rasa respectiva, dar totusi sunt cateva lucruri pe care le poti face fara neaparat sa cunosti in detaliu rasa respectiva. Pastreaza in crescatoria ta doar pasarile care intrunesc standardul rasei respective si cei care sunt sanatosi tun, mai jos este dat un exemplu in acest sens: Georges de Jaegher.

Sanatatea porumbelului este foarte importanta cand faci selectia, de cele mai multe ori penele si culoarea ciocului, carunculilor spun multe despre sanatatea pasarii. Nu vreau sa merg pana acolo incat sa ducem la ghilotina pasarile acestea, ar fi foarte necrutator, ci ar trebui sa incercam sa ii vindem altora care nu si-au creat standarde asa de ridicate in selectia porumebilor, poate daca avem posibilitatea sa creem o noua crescatorie unde sa ducem pasarile care nu se ridica la nivelul asteptarilor noastre, fie din punct de vedere medical fie doar din punct de vedere al aspectului.

De regula femelele sunt cele mai importante in crescatorie, si de aceea li se acorda mai multa atentie cand se face selectia. Ma voi referi in special la rasele de voiajori, si mai precis De Jaegher, numarul mare de femele de prim rang reprezinta cu adevarat bogatia reala a acestei familii de porumbei. In aceasta crescatorie sunt admisi doar porumebi destepti, cu o constructie buna, musculatura puternica, cu pene sanatoase, elastice, de aripi moi si inainte de toate de o vointa de neatins si cu o forta de viata (vitalitate) ce se revarsa.

Lui Georges de Jaegher ii place, in reproductie sa practice consangvinizarea. In fiecare porumbel curge acelas sange, iar acesta este secretul succesului lui. Dar acesta este si secretul muncii de inmultire cu rezultat. Iar ca si rezultat ies porumbei de calitate din crescatoria lui. Cu un numar mare de imperecheri de proba, grabeste selectia femelelor de reproductie. dansul tece cu vederea peste una-doua lipsuri ale porumbelului, daca caracterul lor este de asa natura. Cele mai importante caracteristici ale unui porumbel, le considera ca fiind sangele pur si vitalitatea. Astfel nu de mirare ca se bucura de un renume international. Are curaj sa valorifice urmatorul principiu: cei mai buni concurenti sa fie asezati din timp in crescatoria de reproductie

Sursa: Caii de curse ai vazduhului vol. II, Piet de Weerd

Porumbeii spanioli au fost obtinuti in Turingia din porumbei de Nurnberg, porumbei voiajori, “porumbei turcesti” si porumbei de camp.

Porumbeii comerciali au aparut in anul 1875 din incrucisarea porumbeilor gusati cu cei florentini si cu porumbei de camp. Astfel au fost consolidate proprietatile caracteristice ale porumbeilor comerciali.

Coloritul porumbeilor texani a fost obtinut din incrucisarea rasei franceze Mondain cu porumbeii regali.

Coloritul legat de sexul pasarilor atat la porumbeii masculi cat si la femele provine, la origine, de la reasa monocroma de Turingia la care culorile legate de sex sunt deschise, galbui si albastru. Aceasta proprietate a fost transmisa si altor rase.

Cam prim anul 1890, porumbeii regali au fost obtinuti prin incrucisarea porumbeilor maltezi, romani, voiajori si englezii Duchess. In mai mult de 100 de ani de cultivare a formei si masei corporale s-a ajuns la una dintre cele mai grele rase.

In cazul porumbeilor germani de expozitie care provin din porumbei voiajori, incrucisarea cu rasa Homer pentru rafinarea punctelor de pe cap a fost reusita.

Porumbeii cărăbuşi aurii din Turingia au apărut in jurul anului 1930 si au disparut iarasi din cauza evenimentelor din timpul razboiului. Ei au fost din nou recunoscuti in anul 1976. Exista porumbei al caror fond de culoare este negru cu o stralucire verzuie, cu licariri castanii pe aripi.

In jurul anului 1970 au aparut porumbeii albi cu o boneta neagra in forma de rozeta si cu pene negre pe partea din spate a gatului, pe piept, pe umeri si pe coada.

Carunculat de Oradea s-a format în oraşul Oradea şi împrejurimi începand cu anul 1985. Provenienţa rase este din încrucişarea a 4 rase de porumbei: Carier(englez), Berber, Dragon, Voiajor German de frumuseţe.

Voaiajor german de frumusete - rasa s-a format in jurul anului 1900 in Germania din voiajori de curse, porumbei autohtoni, pescarusi chinezi, diverse tipuri de bagdeti si alte rase.

Trasatura caracteristica a rasei este capul. In ultimii 20-30 de ani crescatorii au inceput sa pun accent foarte mare si pe proportiile corporale.

Roller de Cluj - Originea: rasa s-a format in zona orasului Cluj ? fiind selectionat din Rollerul Oriental incǎltat, dupǎ gustul si vederile crescǎtorilor locali.

Aptitudini de zbor: la formarea rasei aveau aptitudini de buni zburǎtori, in prezent se cresc doar pentru caracterele de exterior.

Porumbeii nu vor sa se imperecheze !?
aprilie 23, 2008

Cauzele neimperecherii la porumbei sunt urmatoarele:
Porumbelul este prea tanar
Porumbelul este prea batran
Femela nu se mai oua
Un atac al parazitilor interni
UN atac al parazitilor externi
Prea devreme sau prea tarziu

Porumbelul este prea tanar:

Porumbeii trebuie sa aibe varsta de cel putin jumatate de an ca sa se imperecheze, daca nu au atins aceasta varsta, eforturile de ai imperechea sunt zadarnice (exceptia intareste regula). Se intampla sa achizitionam porumbei fara a sti varsta acestora. Daca are un inel pe care este inscriptionat anul nasterii vom sti aproximativ varsta, dar daca nu are un inel, ne putem da seama in functie de modul de naparlire al celor zece pene ale aripilor mari, acestea indica varsta. Cele zece pene sunt schimbate din interior spre exterior. Tot procesul de schimbare dureaza opt luni si est eintrerupt in timpul iernii. Daca un porumbel nu a schimbat din anul trecut pana in primavara mai multe pene, atunci acesta este o pasare eclozata dintr-al treilea sau al patrulea clocit, porea tanar pentru imperechere. Pasarile tinere, eclozate la inceputul primaverii se pot imperechea toamna. Biologic este posibil imperecherea a doua generatii.

Porumbelul este prea batran:

Porumbeii prea batrani nu mai au acelasi apetit sexual precum cei tineri, uneori dupa imperechere femelele nu se mai oua sau ouale nu mai sunt fertile. Cand este vorba de pasari valoroase, ar trebui indepartate penele din zona cloacei inainte de inseminare si sa se mai astepete inca un rande oua. Reusita este garantata cand i se gaseste un partener infocat tanar pentru imperechere.

Porumbita nu se mai oua:

Daca o porumbita care nu este prea batrana nu se mai oua, ea poate avea probleme de sanatate. Cele mai multe cauze nu pot fi stabilite. In unele cazuri s-a observat ca porumbitele in varsta de mai multi ani, dupa frecvente vaccinari impotriva paramixovirozei, nu se mai oua. Lipsesc insa dovezi cerete in acest sens. Exista exceptii: porumbite de opt pana al zece ani care inca se mai oua.

Un atac al parazitilor interni:

Daca porumbeii sufera un atac cu limbrici, tenii, ascarizi, cocidii, hexamiti, trichomonas sau salmonele, poate fi vorba de o infectie cu un singur agent patogen sau chiar mai multi agenti patogeni duc la slabirea organismului, porumbeii nemaifiind capabili de a cloci ouale si stand ghemuiti si fara chef. Un control sistematic nu lasa ocazia unui asemenea atac. Porumbeii sanatosi sunt foarte activi in perioada de imperechere.

Un atac al parazitilor externi:

PArazitii externi cum ar fi capusele, paduchii si alti acarieni nu duc la mari neplaceri in timpul clocitului. Totusi daca puii de-abia iesiti din ou sufera un atac cu paraziti externi, acarienii patrund prin deschizaturile corpului iar puii mor in primele zile. Unele pasari sunt destul de nelinistite pe cuib sau bat cu pasi marunti, fiind ca insectele exercita asupra lor o mancarime care il irita foarte mult pe porumbel. Combaterea insectelor nu mai este o problema cu mijloacele de azi si nu provoaca neplaceri insemnate pasarilor.

Prea devreme sau prea tarziu:

Dorinta de a cloci depinde si de durata iluminarii porumbarului ( adapostului). Daca se urmareste un clocit timpuriu, pasarile tinere naparlind inca din octombrie, pasarile se pot imperechea din luna decembrie pana in februarie. IN mod normal iarna porumbeii nu au dorinta de a cloci. IN aceste conditii o iluminare suplimentara ar fi de ajutor. De cele mai multe ori, este suficient pentru imperechere o ilumionare de 14 ore pe zi in care se include si lumina naturala a zilei. De la 1 martie dorinta pasarilor este atat de mare incat imperecherea este foarte usor de realizat. Uneori dorinta de imperechere a proumbeilor slabeste inca din august. Odata cu scaderea apetitului sexual se intensifica naparlirea penajului. Dorinta puternica de imperechere si naparlire se opun.
Porumbeii nu vor sa se imperecheze
aprilie 17, 2008
De ce crezi ca nu vor unii porumbeii sa se imperecheze?

Imperecherea consangvina limitata
aprilie 10, 2008

Daca crescatorul poseda porumbei valorosi si urmareste cresterea unei anumite rase, se poate ajunge la imperecheri consangvine frecvente. Urmarea: pierderea in greutate, lipsa dispozitiei de a cloci,infertilitate si dificultati de procreare. Numai mentinerea unor diverse linii sangvine poate pastra vigoarea speciei. Ca ultim mijloc ramane uncrucisarea cu o pasare adecvata dintr-o rasa asemanatoare. Incrucisarea cu o pasare ce este complet straina de rasa respectiva poate avea efecte negative. Urmatoarea sarcina este ca vechile caracteristici pozitive ale rasei sa fie perpetuate. Acest lucru se poate realiza numai printr-o stricta selectie a pasarilor care vor fi imperecheate, accelerand astfel crearea unor exemplare mult mai bune.
Intervale de timp din perioada clocitului
martie 10, 2008
Cel tarziu dupa sfarsitul naparlirii, porumbeii sunt separati in functie de sex. Pasarile care trebuie sa-si schimbe partenerul nu se vor mai vedea si se vor acomoda mai usor, primavara, cu noul partener.

Pentru imperechere, masculii vor fi introdusi primii in celulele de cuibarit. Cei mai in varsta trebuie sa primeasca in fiecare an, preferabil, aceeasi celula. Apoi vor fi introduse si femele, iar celulele vor fi inchise pentru ca partenerii sa se poata concentra unul asupra celuilalt.

In cele mai multe cazuri, ei isi arata imediat disponibilitatea pentru imperechere prin diverse gesturi tipice. Deseori dureza foarte putin pana la imperecherea propriu-zisa. Dupa imperechere, cele doua pasari se vor aseza si se vor atinge in mod repetat cu ciocul.

Pentru a se obisnui cu celula, cele doua pasari trebuie inchise inautru. Apoi vor primi hrana si apa separat, in celula de cuibarit. Dupa ceva timp, ei pot fi eliberati. Vom incepe cu perechile care au ocupat si anii precedenti aceleasi celule, pentru ca acestea si-au dezvoltat simtul teritoarial si vor sti unde sa se intoarca. Perechile care inca nu s-au obisnuit cu celula vor mai fi inchise un timp. Dupa aceea, chiar si cand celula este deschisa, multe perechi vor ramane inautru.

Uneori se intampla ca porumbei sa nu se inteleaga cu partenerii lor. Atunci se poate ajunge chiar la conflicte si pasarile pot fi ranite. Intotdeauna trebuie sa observam atent comportamentul fiecarei perechi. Daca pasarile nu se imperecheaza, dar nu exista conflicte evidente, perechea va fi mutata intr-un compartiment mai spatios, unde exista si o celula de cuibarit. Apoi le vom oferi pasarilor 14 ore de lumina pe zi si vom astepta pana ce ele se vor imperechea. Dupa ceea vor fi aduse in celula lor initiala.

La patru sau cinci zile dupa imperechere vom oferi porumbeilor materiale pentru cuib, de exemplu fan sau paie. Putem adauga tulpini de tutun, care mentin la distanta insectele daunatoare. Porumbeii aduna singuri, din jurul adapostului, ramuri, paie, pene sau fire de iarba. Masculii vor aduce materialul, iar femelele il vor aranja in cuib. Pasarile tinere sunt mai harnice. Deseori, cuiburile ajung la 10 cm inaltime, cand materialul este din belsug, insa uneori sunt suficiente cateva paie.

Actul propriu-zis al imperecherii are loc de obicei pe podeaua hurubariei, insa deseori este deranjat de alte pasari si se intampla ca ouale din prima serie sa nu fie fertilizate. Aceasta pierdere poate fi foarte neplacuta, deoarece tocmai puii din prima serie reprezinta “lotul” cu care ne vom prezenta la expozitii. In proria celula de cuibarit, perechile nu sunt deranjate.

Daca porumbeilor le este permis zborul liber, imperecherea are loc deseori pe acoperis. Dupa acceea, perechile vor zbura ceva timp prin imprejurimi. De obicei au loc mai multe acte de imperechere decat sunt necesare pentru fecundarea oualor.

Fecundareaa de catre alt mascul decat partenerul nu este deloc rara, asadar nu putem avea garantia ca imperecherea va decurge in modul dorit, decat daca izolam perechea de celelalte pasari.

Ce putem face impotriva obtinerii de oua nefecundate?
februarie 25, 2008

1. sa le asiguram pasarilor mai multa lumina inaite de imperechere

2. sa crestem mai putine animale intr-un spatiu mai mare

3. sa nu despartim perechile formate in anii anteriori

4. sa imperechem masculi tineri cu femele mai invarsta

5. sa le permitem pasarilor accesul la voliera in perioda de imperechere

6. sa imperechem pasarile mai tarziu

7. sa le permitem porumbeilor zborul liber in perioada de imperechere

8. sa studiem ouale in ziua a zecea si sa le eliminam pe cele nefecundate, pentru a stimula o a doua imperechere.

Cand dorim sa obtinem mai multi pui de la o pereche reproducatoare, putem aseza ouale acesteia in cuibul unei alte perechi, ale carei oua au fost indepartate.

Daca oula ii sunt indepartate, fiecare pereche va pregati imediat o noua serie de pui. Chiar a doua zi dupa disparitia oualor poate avea loc o noua imperechere. Daca in ziua a douasprezecea dupa imperechere se cupleaza alta pereche, a doua serie de oua ale primei perechi pot inlocui cea de-a doua dupa inca 10 - 12 zile. Dupa aceasta schimbare, prima pereche mai poate produce un rand de oua, asadar trei imperecheri reusite intr-un singur sezon. Binenteles ca ultima serie trebuie crescuta pana la maturizare in cuib, iar hrana trebuie sa fie in cantitati mari, bogata in substante nutritive.

Femele tinere depun ouale mai incet decat cele mai in varsta. Aceasta amanare trebuie luata in calcul.Pasarile clocesc ouale cu schimbul. In general, masculul sta pe oua timp de 6-8 ore, adica aproximativ de la 9 dimineata pana la ora 16, iar in restul zilei cloceste femela. Ouale necesita multa caldura, pentru ca penele sunt bune conductoare termic. Vasele de sange de sub piele de pe piept sunt irigate puternic, pielea devine rosie si temperatura ei poate atinge si 40 grade celsius.